Safe School – Stimularea implicării elevilor în prevenirea fenomenului de bullying în școli este un proiect de parteneriat strategic în domeniul educației școlare finanțat de Comisia Europeană prin programul Erasmus+ depus în România, ce și-a propus să ofere șansa profesioniștilor în educație de a participa la sesiuni și evenimente de formare și de a pune în practică în sala de clasă instrumentele și metodele inovative realizate în timpul implementării proiectului.

Elevii au fost implicați ca beneficiari ai proiectului pentru a testa resursele multimedia educative, fiind invitați totodată să contribuie la realizarea unor materiale. Printre acestea, amintim aici: Anti-Bullying Boardgame – „What would you do?”, cartea “Blue and the Ash Tree” și “Povestea lui Tony despre Bullying” (pentru mai multe informații Rezultatul Intelectual nr 3).

“Povestea lui Tony despre Bullying” este o povestire creativă inspirată dintr-o situație reală de bullying suferită de Cosmin, primul an la liceu. Povestea a fost scrisă de Cosmin, privind în trecut, în perioada când avea 9 ani, din dorința de a lua atitudine și a încuraja alți elevi care sunt victime ale bullyingului în școală de a spune lucrurilor pe nume. “O metodă simplă prin care poți face acest lucru este să fii observatorul la ceea ce ți se întâmplă în acel moment și apoi să te pui în rolul unui personaj și să începi să scrii despre ce i se întâmplă. Personajul acela te va învăța cum să treci peste orice situație nedreaptă în care te afli la școală”, a menționat Cosmin.

Vă invităm să citiți povestea. La final vă invităm la un scurt moment de reflecție adresat profesorilor, părinților și copiilor. Lectură plăcută!

Povestea lui Tony despre Bullying

Tony era un băiat deștept și vesel. Acesta locuia la țară, cu părinții și bunica lui. Îi plăcea să se joace fotbal pe terenul din apropierea casei cu Yupi, vecinul și prietenul lui cel mai bun. Yupi era cu un an mai mic decât el și se simțea tare bine petrecând timpul cu Tony.

Într-o bună zi părinții lui Tony i-au reamintit că în curând se va muta la o altă școală. “Tony, în curând începe școala, vei merge la școala cea nouă, în oraș. Am mai vorbit despre asta cu tine, îți amintești?,” „Da, îmi amintesc”, a răspuns Tony. „Această școală nu este bună pentru tine, cea nouă la care vei merge este mai bună”, a spus tatăl. „Dar cum voi merge acolo în fiecare zi?” întrebă Tony. „Câteodată te vom duce cu mașina, dar de cele mai multe ori vei merge cu autobuzul, faci doar 15 minute până acolo”, a răspuns mama.

Tony habar nu avea ce îl aștepta mai departe: o școală nouă, oameni noi și o învățătoare nouă. Era trist gândindu-se că se va despărți de colegi, de doamna învățătoare și chiar de sala lui de clasă. Petrecuse un an de zile acolo. Deodată a fost surprins de amintirea bunicii lui așteptându-l la finalul orelor de clasă cu ceva dulce.

În prima zi a noului an școlar, Tony a mers la școală însoțit de mama lui. Avea flori pentru doamna învățătoare. I-a oferit florile privindu-și rușinat degetele pătate de la nucile verzi pe care le spărsese cu câteva zile în urmă. Îi părea rău că nu și-a protejat degetele când a spart coaja și, deși a încercat de nenumărate ori să-și curețe petele, nimic nu a mers. Părea că mâinile îi sunt murdare.

Deodată vocea caldă a doamnei învățătoare îl trezi din șirul de gânduri. Doamna Dana era încântată să primească florile! „Mulțumesc Tony și bun venit în noua ta clasă!”. În timp ce mama lui vorbea cu doamna învățătoare, Tony a mers să-și cunoască noii colegi. Toți păreau de treabă. În scurt timp, s-au întors acasă și deși Tony nu a povestit prea multe despre acea zi, așa cum obișnuia, ziua s-a încheiat cu succes. Seara târziu, Tony se afla pe terenul de fotbal împreună cu Yupi. Yupi continua să meargă la școala cea veche din sat. „Vei veni în vizită?” a întrebat Yupi. „Da, voi veni, bineînțeles” a răspuns Tony. „Vei avea timp să te mai joci acum că mergi la altă școală?” a întrebat Yupi cu îngrijorare în voce. „Da, îmi voi face timp ca să stăm împreună, Yupi, stai fără grijă!” a răspuns Tony, marcând un ultim gol în poartă. Plecaseră veseli spre casă.

Clipele treceau foarte greu la noua școală! Tony stătea singur în bancă și nimeni nu-l băga în seamă! Chiar și atunci când el făcea primul pas pentru a intra în vorbă sau în jocul colegilor, era ignorat. Tony își spunea în sinea lui: „Eu sunt elevul cel nou, este normal să fiu tratat așa! Mâine sigur va fi mai bine!”.

Dar nu a fost așa. Săptămânile treceau și Tony era în continuare invizibil. Singurul copil invizibil din clasă. Iar lucrurile s-au agravat. La toate activitățile de grup propuse de doamna Dana, Tony era exclus. Era adevărat că activitățile aveau un nivel de dificultate mărit pentru capacitatea lui, acesta fiind obișnuit cu cele ușoare din vechea școală, unde avea cele mai mari note din clasă. Acum situația era alta. Tony avea note mici. „Nu știu cum se rezolvă exercițiul. Toți știu. Eu sunt prost” își tot spunea în sinea lui, Tony. Doamna Dana era singura persoană cu care putea să vorbească despre ce simțea. Iar aceasta îl încuraja tot timpul. „Nu-ți face griji Tony, vei reuși să rezolvi problemele într-o zi! Nu fi dezamăgit! Străduiește-te să lucrezi mai mult”. Tony îi menționă cât de umilit se simțea fiind „elevul cel nou” – singurul care nu reușea să se integreze în clasă. Doamna Dana îl privi cu compasiune.

Într-o zi, au mers într-o excursie organizată cu școala pentru a vizita un alt oraș. Pe la prânz au făcut o pauză, autobuzul s-a oprit și toți elevii și-au scos pachetul de mâncare. Tony avea 2 sandwich-uri și o sticluță de apă în timp ce colegii lui mâncau batoane de ciocolată, chipsuri și sucuri. Băieții răi din clasă au început să râdă de el, spunând că are „mâncare de săraci”. Întristat, Tony și-a aruncat toată mâncarea și nu a mai mâncat nimic în ziua aceea. „Acum nu mai aveți de ce să râdeți”.

Într-o altă zi, băieților răi le-a venit ideea să le pună tuturor porecle. Tony a fost numit „sclavul”. Obișnuiau să-i spună: „Am nevoie de un sclav. Sclavule, vino cu mine”. Niciodată nu îl strigau pe nume. „Cel puțin acum mă bagă în seamă!” își spuse Tony. Se simțea mai bine acum că era invitat să ia parte la jocurile colegilor.

După cel de-al doilea semestru, Tony își îmbunătățise situația rezultatelor școlare, fapt pentru care era mai apreciat de unii dintre colegi. Doamna Dana îl încurajă, ca întotdeauna. „Bravo Tony! Ești o inspirație pentru noi! Ai avut cele mai slabe rezultate iar acum ești printre primii din clasă! Hahaha! Bravo, băiatule!”. Băieții rău încă îl priveau cu dispreț, aparent fără motiv! În acea după-masă au jucat cu toții fotbal la școală. Tony era pasionat de fotbal, deși nu se considera un jucător foarte bun. A marcat de câteva ori și a primit laude din partea echipei sale. Era numit „Messi”. Îi plăcea mult mai mult această poreclă și se simțea bine că avea șansa să le arate celorlalți ce știe să facă.

La scurt timp după aceea, au jucat din nou fotbal la școală. Tony a marcat goluri ca de obicei și aproape de final, a ratat un gol iar echipa lui a pierdut meciul. Motiv pentru care a primit o lovitură puternică drept în nas! Începu să-i curgă sânge din nas! Ce pedeapsă dură pentru că a ratat un gol! Deși știa că au întrecut măsura, Tony tot spera că totul se va schimba în bine!

Și chiar așa a fost! Până la finalul anului școlar, Tony a avut cele mai bune rezultate la școală! Era bun la toate materiile! Majoritatea colegilor îl apreciau. Chiar și băieții răi își schimbaseră atitudinea față de el, îl invitau să se joace, să participe la zilele lor de naștere și să meargă la bazinul de înot împreună. Tony își dădu seama că acești băieți erau la fel ca el. Nu aveam nimic deosebit. Dar de ce oare au fost atât de plini de dispreț și răutate față de el atâta vreme? Nu înțelegea ce motiv ar fi putut avea. Continuau să facă glume și să supere alți colegi, așa cum făceau de obicei, dar pe el nu mai îndrăzneau!

Venise vacanța de vară și Tony era nelipsit de pe terenul de fotbal alături de prietenul său Yupi! „De ce nu ai venit afară să te joci în timpul anului școlar, Tony, așa cum ai promis?” întrebă Yupi. „Oh, îmi pare rău, Yupi, a trebuit să învăț din greu ca să le arăt colegilor că pot fi la fel ca ei” a răspuns Tony.

În prezent, Tony se pregătește să înceapă primul an de liceu. Singurul regret pe care îl are este faptul că nu le-a povestit părinților despre momentele grele prin care a trecut în clasa a 2-a și că nu a știut cum să-și exprime emoțiile și trăirile. Acum și-a dat seama că părinții l-ar fi încurajat dacă ar fi știut prin ce trece.

SFÂRȘIT

de Neagu Cosmin
Primul an din liceu la Liceul Teoretic “Carol I”
Fetesti, Romania, 2019

Scurt moment de reflecție
Părinții și profesorii sunt invitați să dezbată și să răspundă la întrebările următoare:

  • Ce tip de bullying poate fi recunoscut în poveste?
  • Cine a fost afectat?
  • Cine au fost agresorii?
  • Cum a fost rezolvat cazul de bullying la finalul poveștii?
  • Consideri că profesorii s-ar fi putut implica mai mult?
  • Dar părinții?
  • Ce ai fi putut face tu ca să previi această problemă?
  • Ce ai fi putut face tu ca să rezolvi această problemă mai repede?
  • Care este situația în școala ta? Sau în școala în care învață copilul tău?
  • Este prezent fenomenul de bullying? Consideri că beneficiezi de suficiente resurse ca să rezolvi problema bullyingului?

 

Să dezbatem!
Sunt invitați copiii să răspundă la următoarele întrebări.

    Care sunt calitățile lui Tony?
    Ce l-a speriat cel mai mult pe Tony?
    Consideri că Tony a fost curajos? De ce?
    Ce ai fi făcut dacă ai fi fost în locul lui Tony?